Parlamentul European a aprobat revizuirea normelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială, cu scopul de a clarifica drepturile persoanelor care locuiesc sau lucrează într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Acordul negociat cu Consiliul Uniunii Europene a fost adoptat cu 511 voturi pentru, 87 împotrivă și 61 de abțineri.
Noile reguli stabilesc criterii mai clare pentru determinarea statului responsabil de plata prestațiilor sociale și urmăresc să îmbunătățească schimbul de informații între autoritățile naționale, pentru prevenirea erorilor și combaterea fraudelor, inclusiv a utilizării companiilor de tip „letterbox”.
În ceea ce privește indemnizațiile de șomaj, legislația clarifică modul în care sunt luate în calcul perioadele de muncă, activitate independentă sau asigurare realizate în mai multe state membre. Persoanele care se mută într-o altă țară din UE pentru a-și căuta un loc de muncă vor putea primi indemnizația de șomaj timp de șase luni din statul pe care l-au părăsit, cu posibilitatea prelungirii până la expirarea dreptului la această prestație.
Pentru lucrătorii transfrontalieri, noul regulament stabilește că statul în care aceștia au lucrat cel puțin 22 de săptămâni consecutive va fi responsabil de plata indemnizației de șomaj.
Regulamentul introduce pentru prima dată o definiție europeană a serviciilor de îngrijire pe termen lung și stabilește mai clar prestațiile care intră în această categorie. De asemenea, sunt diferențiate prestațiile familiale acordate pentru compensarea pierderii veniturilor atunci când un părinte își reduce activitatea profesională pentru creșterea copilului de celelalte beneficii familiale.
Pentru lucrătorii detașați într-un alt stat membru pentru o perioadă de până la 24 de luni, se menține aplicarea sistemului de securitate socială din statul de origine. Totuși, aceștia trebuie să fi fost asigurați în țara de origine cel puțin trei luni înainte de detașare. În plus, angajatorii vor avea obligația de a notifica în prealabil autoritățile competente înainte de începerea activității în alt stat membru, cu anumite excepții pentru deplasările foarte scurte.
Noile prevederi stabilesc și criterii mai clare pentru determinarea statului competent în cazul persoanelor care lucrează în două sau mai multe state membre, luând în considerare factori precum locul în care sunt luate deciziile principale ale companiei, unde este realizată cifra de afaceri sau unde au loc adunările generale.
Regulamentul prevede, de asemenea, că cetățenii Uniunii Europene care nu lucrează și nu își caută un loc de muncă nu pot fi împiedicați să contribuie la un sistem de asigurări de sănătate, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Potrivit Parlamentului European, aproximativ 16 milioane de cetățeni ai Uniunii Europene locuiesc sau lucrează într-un alt stat membru.

Be the first to comment