Comisia Europeană a adoptat primele strategii dedicate insulelor și comunităților costiere din Uniunea Europeană, stabilind o abordare coordonată la nivel european pentru susținerea dezvoltării acestor teritorii și valorificarea potențialului lor economic, social și de mediu pe termen lung.
Noile inițiative vizează aproximativ 17 milioane de persoane care trăiesc pe peste 4.000 de insule din 16 state membre și aproximativ 95 de milioane de locuitori ai zonelor costiere din 22 de state membre ale Uniunii Europene.
Comisia propune o abordare integrată care să răspundă provocărilor legate de economie, conectivitate, energie, mediu, demografie și securitate, cu obiectivul de a transforma dificultățile specifice acestor regiuni în oportunități de dezvoltare durabilă. Strategiile urmăresc, de asemenea, ca nevoile acestor teritorii să fie reflectate în viitoarele politici și programe europene.
Insulele europene se confruntă cu provocări comune precum izolarea geografică, conectivitatea limitată, costurile ridicate de transport, piețele locale restrânse, dependența excesivă de turism și combustibili fosili, vulnerabilitatea la schimbările climatice, deficitul de apă, îmbătrânirea populației și accesul redus la servicii esențiale.
În același timp, comunitățile costiere reprezintă un element strategic pentru economia și patrimoniul european, însă sunt afectate de schimbările climatice, eroziunea litoralului, pierderea biodiversității marine, poluarea și presiunile generate de turismul dezechilibrat. În multe regiuni costiere persistă probleme precum lipsa locuințelor accesibile, oportunitățile limitate de angajare și migrația tinerilor către alte zone.
Strategia pentru insule este construită în jurul a patru piloni principali. Primul vizează dezvoltarea economică, conectivitatea, competitivitatea și inovarea, prin sprijinirea antreprenoriatului, digitalizării și turismului durabil. Al doilea se concentrează pe securitatea energetică, protecția mediului și reziliența climatică, cu accent pe energiile regenerabile și reducerea emisiilor. Al treilea pilon urmărește consolidarea comunităților locale prin îmbunătățirea serviciilor publice, a educației, sănătății și locuirii. Al patrulea se referă la securitate și pregătirea pentru situații de criză, inclusiv dezastre naturale și riscuri maritime.
Comisia propune organizarea unui dialog periodic între instituțiile europene și reprezentanții insulelor, precum și măsuri de sprijin tehnic, schimb de bune practici și consolidare a capacității administrative. Statele membre sunt invitate să includă măsuri dedicate dezvoltării insulare în viitoarele programe de finanțare și să utilizeze instrumente teritoriale integrate pentru a susține proiecte specifice.
Strategia pentru comunitățile costiere se bazează pe trei priorități majore. Prima urmărește stimularea unei economii albastre competitive și diversificate, prin susținerea inovării, bioeconomiei, pescaturismului și energiei regenerabile offshore. A doua vizează creșterea rezilienței la schimbările climatice și la alte provocări economice, sociale și de securitate. A treia urmărește îmbunătățirea condițiilor de viață și menținerea atractivității comunităților costiere pentru toate generațiile.
Printre măsurile concrete propuse se numără implicarea comunităților locale în amenajarea spațiului maritim prin viitorul Act privind Oceanele, dezvoltarea lanțurilor valorice ale bioeconomiei albastre, introducerea unui sistem de certificare pentru creditele de carbon albastru și sprijinirea adaptării la schimbările climatice prin evaluări de risc și investiții dedicate.
Comisia Europeană subliniază că cele două strategii completează Pactul European privind Oceanele lansat în 2025 și sunt aliniate cu obiectivele Uniunii privind clima, coeziunea și dezvoltarea durabilă.
Strategiile nu includ regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene, pentru care executivul european pregătește o strategie distinctă ce urmează să fie prezentată în cursul acestui an.
Be the first to comment